marți, noiembrie 02, 2010

Minciuni…


Decupat mă simt în degetele tale, foarfece ascuțite de minciuni…

Pe un perete alb, văruit de oameni naivi ce ca mine credeau în ceva frumos, arunc cerneală. Timpul se scurge invers…

Formele ei se rup și nu mai văd o floare.
Ultimele sărutări au fost spini, și nu petale, dar tot rosu m-am simțit…