De fiecare data cand se intampla cate o tragedie, ma trezesc; imi dau seama cat e de firava viata, ca timpul trece, oamenii dispar,
ca nu e cale de intoarcere si oricand poate fi cineva drag. Dar nu
tine mult, doua zile maxim, caci dupa aceea incep iar sa fim sclavii
muncii, a banilor, a sentimentelor urate pe care le avem unii fata de
ceilalti ( indiferenta, egoism, orgolii...), nascute din disperarea de
supravietuire sau de a fi cu un cap mai sus.
Nu ne dam seama cat de neinsemnate sunt aceste stari si sentimente, in comparatie cu... a exista sau a nu mai exista. Sunt anumite intamplari in viata mea, care ma fac sa ma intrebi, de ce trebuie sa trec prin ele. Sa
invet ceva? Sa ma feresci de altceva? Mai bine asa, decat daca era
altfel….
Eu nu cred in coincidente si tot timpul cand mi se intampla ceva de
genul, stau si analizez! De ce s-a intamplat, ce a generat intamplarea
si ce semne imi arata? Am constatat ca s-a ajuns la situatia respectiva
ca rezultat al unui intreg sir de fapte si intamplari petrecute inainte;
unele neinsemnate, altele chiar importante! Absolut orice miscare, orice secunda, orice gand contribuie la ce se va intampla in viitor! Sau mai bine zis, duce catre ceva! Orice duce la ceva!
Suntem rezultatul faptelor noastre, a actiunilor noastre, suntem rodul
gandirii noastre pana in momentul prezent. Multi din noi am auzit
expresia “Ai grija ce gandesti ca e posibil sa se indeplineasca!”… … …
Ma pierd uneori in ganduri si intrebari la care nu le gasesc raspunsul. Ma chinui sa caut in amintiri. Ma pierd in intuneric si nu gasesc nici o lumina care sa-mi calauzeasca pasii. Sau poate..mai trebuie sa astept. Poate voi gasi un raspuns la toate intrebarile pe care le am. Poate voi gasi o lumina care sa ma ajute sa ies din intuneric.
