Inca simt ca mai am pe mine nisip de la mare, cu toate ca am facut dus de 2 ori de cand am ajuns acasa. Se da destul de greu de pe pielea bronzata. Dar poate ca asta e menirea lui, sa se lipeasca, si sa ramana acolo.
Pot sa ma "laud" cu o preformanta cu care greu ii este cuiva sa se laude - m-am certat cu foarte multi amici, in aceste "minuntate" zile de concediu. Si tot nu ma prind de ce, ce o fi fost in capul meu, oare cine o fi fost de vina..tot eu??? De fiecare data simt ca sunt pacalit, si nu inteleg de ce! O spun doar ca un fapt pe care nu-l comentez: dacă toţi oamenii ar şti ce spun ceilalţi despre ei, n-ar mai exista în lume nici măcar unul, asa ca e mai bine cate odata sa te faci ca nu stii nimic, si sa mergi inainte asa. Dar, ultima fraza, din fericire pentru mine, si din pacate pentru ei, nu a mai fost valabila in aceasta vacanta, oricum in ziua de azi s-a ajuns acolo că nici amărâţii nu mai pot să fie prieteni, si daca ii bănuieşti pe prieteni / amici, îţi faci rău ţie!
Primul "razboi" de priviri s-a consumat duminca, pe plaja, la Mamaia (C-ta), acolo unde orgoliile, invidia si prostia sunt destul de des intalnite.
Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius... Sub arşiţa soarelui, se opreşte un grup de doamne si domni, către orele 10 dimineata.
Privirile necrutatoare catre mine, incercau sa ma puna la pamant, sa ma simt vinovat de lucruri, si fapte de care eram total strain. Dar EU AM DREPTUL DE A ALEGE mi-am zis in minte, si asta am si facut. Am ales cu cine sa ies, cu cine sa fiu, cu cine sa umblu...de ce ar trebui sa ma simt vinovat de acest lucru. Faptul ca nu mai saluti lumea / persoanele / doamnele care inainte iesieai, e ceva gresit? NU ! e parerea mea. Parintii m-au educat sa nu urasc pe nimeni..dar cand vezi balena cu copilul dupa ea ( adica intretinator / oare si intretinut/a), si alte mari doamne in viata, care nu se hranesc decat cu slabiciunile altor persoane si le place sa imprastie minciuna si aroganta peste tot...e foarte greu sa te abtii.
M-aţi lovit, m-aţi înselat, m-aţi deceptionat, m-aţi demoralizat, m-ati folosit de-a lungul timpului. Invocand zicala “Ce nu ma omoara ma face mai puternic” şi acceptand-o nu se aplica si la mine. Dar va absolv de toate cele, va doresc fericire si va blestem la o viata mai buna. Va ignor, va resping. Numiti-mă inuman, crud si va voi asculta, apoi ma voi intoarce şi voi pleca.
De ce trebuie să va accept? Pentru că nu a-ti apreciat decat în momentul in care a-ti pierdut? Nu mai simt decat un fior continuu in stomac, o emotie negativa; actiunile voastre m-au napadit si fizic, nu doar psihic… Inocenta inceputului, realizarile timpului, concluziile tranzitorii v-au oferit alternative pe care le-am acceptat si eu , dar dreptul de a alege nefiind conditionat s-a supus doar propriei constiinte. Cum vă suportati acum? Aparentele sunt arma prostului şi scutul ipocritului. Arma şi scutul merg, de regulă, impreuna la razboi. Scutul poate deveni arma, iar arma poate deveni scut la nevoie. Ele, impreuna, pot fi arma si scut în acelasi timp.
Vă ignor si-mi continui viata, va ofer oportunitatea sa reflectati asupra celor intamplate, concluzionati si va invit să mergeti mai departe. Linistea, incet, mi-o regasesc prin solitudinea mea, am încredere în mine si in toti ceilalti, mai putin in voi, pacatosi declarati.
Nu ma mai deranjati, prin voi nu vad decât nesansa, minciuna şi indiferenta. Mizeria lasata-n urma voastra e ca praful de pe o haina veche, uitata-ntr-un sifonier din coltul camerei. Nu va veni nimeni sa arunce sifonierul plin cu mizeriile voastre, dar o voi face eu, acum. Ma lepad de voi, mizeriilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu